fara TVA cu TVA
0 Cosul Meu

arrow_drop_up

Nu ai niciun produs in cos.
Total (fara TVA) 0,00 RON
Curatarea si igienizarea instalatiilor de muls

Curatarea si igienizarea instalatiilor de muls

23/11/2018 01:32:36 Instalatii si tehnologii de muls , Spalarea instalatiilor de muls   0 Review-uri

PREZENTARE GENERALA A PRACTICILOR DE CURATARE SI IGIENIZARE A APARATELOR DE MULS

Introducere

Cerinta de performanta fundamentala pe care trebuie sa o indeplineasca un regim de curatare pentru echipamente de manipulare a laptelui presupune ca nu este redusa substantial calitatea bacteriana a laptelui intre momentul colectarii si iesirea din ferma. Curatarea echipamentelor de manipulare a laptelui este realizata de un set de procese chimice, termice si fizice care, atunci cand sunt combinate, au un timp de reactie minim pentru a fi eficiente. O curatare defectuoasa poate avea ca sursa oricare din aceste procese. Oricare dintre acesti factori poate fi intensificat pentru a compensa un altul, pana la un punct. De exemplu, se va produce o curatare defectuoasa daca solutiile de curatare nu sunt distribuite adecvat pe toate componentele sistemului de muls. Daca prea putina solutie sau niciun pic de solutie nu intra in contact cu o suprafata, actiunile chimice si termice nu pot avea loc.

Componentele solutiei de curatare si igienizare asigura o actiune de curatare chimica. Incalzirea solutiilor de curatare sau igienizare inainte de introducere ofera energie termica. De asemenea, caldura poate fi adaugata in circuitul fluxului de curatare prin schimbatoare de caldura. Energia mecanica este produsa prin fluxul turbulent de solutii prin conductele si echipamentele cu o sectiune transversala relativ scazuta. In componentele cu sectiune transversala si/sau volum mare, solutiile de pulverizare pe suprafetele de contact ale produsului creeaza actiune mecanica. Frecvent, se maresc concentratiile chimice in situatii in care energia mecanica sau termica este limitata.

Aparatele de muls sunt, de regula, curatate de cel putin doua ori si uneori de trei ori pe zi, in concordanta cu frecventa de mulgere a cirezii. Aparatele de muls trebuie curatate mai des decat echipamentele din fabricile de lactate, din cauza cantitatilor mai mari de pamant si bacterii rezultate in urma manipularii produsului nepasteurizat.

Conceperea sistemului si procesele de curatare mecanica

Asigurarea unei actiuni adecvate de curatare mecanica necesita, de obicei, costuri suplimentare reduse, insa se bazeaza pe priceperea instalatorului echipamentelor. Cum aparatele de muls devin din ce in ce mai complexe, sarcina de a asigura o actiune adecvata de curatare mecanica in toate componentele aparatului de muls devine din ce in ce mai complexa. Exista un interes in crestere fata de sisteme de curatare care reduc consumul de energie si minimizeaza alte influente asupra mediului. Aceste obiective generale pot fi sprijinite prin asigurarea utilizarii acestor forte de curatare mecanice la potentialul lor maxim. Optimizarea actiunilor de curatare mecanica va conduce la o utilizare redusa a apei si a substantelor chimice. Inaintea utilizarii oricarui aparat de muls nou, acesta trebuie testat complet cu privire la performantele de mulgere si curatare. Aceasta este responsabilitatea furnizorului aparatului de muls. Distribuitorul aparatului de muls trebuie sa furnizeze operatorului de la ferma de lapte instructiuni pentru operarea aparatului de muls atat in modul de muls, cat si in cel de curatare. De asemenea, trebuie prezentat si rezultatul unui test de functionare, care sa ateste faptul ca aparatul de muls este functional si sa contina masuratori pentru:

  • Nivelul de vacuum la manometrul sau la regulator
  • Nivelul de vacuum la muls (nivelul mediu al vacuumului in paharul colector la debitul de lapte maxim)
  • Frecventa si raportul pulsatorului cu o verificare in exploatare a fiecarui pulsator
  • Fluxul de aer efectiv si cu rezerva manuala
  • Sincronizarea injectorului de aer
  • Fluxul de apa prin fiecare unitatea de muls in timpul ciclului de spalare.
  • Cicluri recomandate pentru spalare
  • Concentratii chimice recomandate pentru fiecare ciclu

Conductele de lapte trebuie sa fie inclinate între 0,5 si 2 la suta (ISO 5707) spre vasul colector, pentru a preveni colmatarea conductelor de lapte in timpul mulsului. De asemenea, toate conductele, furtunurile si componentele trebuie instalate astfel incat sa se goleasca sub actiunea gravitatiei intre ciclurile de curatare. Scurgerea este un aspect important al curatarii, deoarece orice apa ramasa în sistem conduce la amestecarea solutiilor de curatat, reducand eficienta lor si marind riscul de crestere a bacteriilor intre mulsori. Toate componentele sistemului de muls (atat igienice, cat si neigienice) trebuie scurse cand sistemul este oprit. Sistemul de muls trebuie inspectat pentru a nu avea conducte, furtunuri, racorduri sau echipamente care nu se golesc dupa oprirea sistemului. Componentele neigienice ale sistemului de muls (conducta de aer a pulsatorului, sistemul de golire de rezerva etc.) pot, de asemenea, reprezenta o sursa de contaminare bacteriana. In cazul in care testele pentru calitatea laptelui indica probleme legate de curatarea si igienizarea echipamentelor din sistemul de muls si sursa nu poate fi gasita in unitatile de muls, furtunuri, conducta de lapte sau vasul colector, este indicata efectuarea unei inspectii vizuale a conductelor de aer si a echipamentelor auxiliare. Aceste componente neigienizate ale sistemului trebuie curatate periodic, in cadrul intretinerii regulate a sistemului. Dispozitivele de etansare si garniturile si toate elementele din cauciuc trebuie schimbate cel putin o data pe an. Cauciucul îmbatranit devine poros si este foarte dificil de curatat. O regula fundamentala si eficienta pentru conceperea unui sistem de curatare pe loc (CIP) este pastrarea numarului de racorduri si a lungimii conductelor cat mai mici. Acest lucru va reduce costurile de instalare si operare ale sistemului CIP si va imbunatati atat mulsul, cat si curatarea. Vasul colector trebuie amplasat astfel încat numarul de coturi si racorduri din conducta de lapte sa fie mentinut la minim. Vasul colector nu trebuie amplasat intr-un loc în care sa stanjeneasca deplasarea operatorilor in timpul mulsului. Baia de spalare este de regula amplasata aproape de gura rezervorului pentru lapte vrac, pentru a facilita schimbarea conductelor din configuratia de mulgere în cea de curatare. Lungimea conductelor, din camera pentru lapte pana in sala, trebuie pastrata la minim pentru a reduce volumul de apa pentru curatare, pierderea de caldura in timpul curatarii si dificultatile in controlul circulatiei.

Curatarea manuala

Aparatele de muls simple, precum mulgatoarele in galeata sunt, de regula, dezasamblate si curatate manual. Totusi, chiar si in cele mai complexe aparate care folosesc curatarea prin circulatie exista componente care trebuie dezasamblate si curatate manual (de exemplu componentele ansamblurilor de supape). Sursa actiunii de curatare mecanica este, de obicei, o perie folosita pentru indepartarea depunerilor de deseuri din lapte. Utilizarea unor timpi de contact prelungiti (inmuierea componentelor intr-o baie) este, de asemenea, folosita frecvent pentru componente mici.

Curatarea prin pulverizare Rezervoarele pentru lapte vrac si alte recipiente mari, care pot face parte dintr-un aparat de muls (vase de cantarit sau debitmetre de lapte) sunt curatate prin acoperirea suprafetelor lor interne cu o pelicula de apa pulverizata. In general, sunt mai greu de intretinut temperaturile suprafetelor in timpul operatiunilor de pulverizare, decat in conditiile de curgere. De asemenea, actiunea mecanica este semnificativ redusa in comparatie cu curatarea prin circulare. Concentratiile chimice si temperaturile apei de spalare sunt, in consecinta, esentiale pentru succesul curatarii prin pulverizare.

Fluxul de inundare Conducta de transfer a laptelui (de la pompa pentru lapte pana la baia de spalare) este curatata in stare inundata, cu pompa de lapte furnizand viteza fluidului. Aparatele de muls avand conducte de lapte cu diametre mai mici de 48 mm au utilizat fluxul de inundare pentru a circula solutiile de curatare prin conductele de lapte. Fluxul de inundare este întalnit si la componente precum furtunuri si unitati de muls cu diametre interne mici. Viteza de curgere dorita pentru componentele inundate este peste 1,5 m/s.

Admisia regulata a aerului Cantitatea de apa necesara pentru inundarea completa a unui sistem de muls cu conducte de lapte foarte lungi si/sau cu un diametru mare devine nepractica. Puterea disponibila pentru obtinerea vitezei de curgere adecvate este si ea limitata de echipamentul disponibil, care face parte din aparatul de muls. Admisia aerului a fost utilizata pentru a produce o curgere in doua faze (aer/apa) si depaseste aceste limitari. Admisia regulata a aerului este aplicata unor conducte de lapte cu diametre mici (< 48 mm), pentru a reduce volumul de apa necesar si pentru a mari vitezele de curgere. Unele unitati de muls si debitmetre de lapte sunt concepute si pentru a introduce aer regulat in timpul curatarii. Aceasta admisie regulata a aerului va imbunatati putin actiunea de curatare, insa ingreuneaza egalizarea debitului apei prin unitati si mareste capacitatea necesara pompei de vid pentru curatare.

Admisia ciclica a aerului (injectoare de aer) si transportul blocului Admisia ciclica a aerului este folosita, de obicei, pentru aparatele de muls cu un diametru al conductei de lapte de 60 mm sau mai mare. Obiectivul fluxurilor de aer este sa formeze un ‘dop’ de solutie de curatat si sa il plimbe pe intreaga conducta. Dopurile pot varia de la cativa centimetri pana la cativa metri. Zona dintre dopuri contine un film de lichid mai lent, pe fundul conductei. Vitezele dopurilor dezvoltate cu ajutorul fluxului bifazic de aer injectat poate fi de 3 pana la 5 ori mai mare, iar apasarea dezvoltata pe perete de zece pana la douazeci de ori mai mare decat in cazul circuitelor CIP prin inundare. Totusi, durata contactului dintre dop si peretele conductei este redus semnificativ. Vitezele dopului de 7 pana la 10 m/s maximizeaza apasarea dezvoltata pe perete, minimizand in acelasi timp variatia apasarii de-a lungul conductei. Rata de admisie a aerului in conducta de lapte trebuie controlata pentru a atinge aceste viteze ale dopului. Ratele de admisie a aerului mai mari decat acest maxim vor conduce la o densitate redusa a dopului si la o actiune de curatare mecanica redusa in conducta de lapte. Metode pentru reglarea injectiei ciclice a aerului sunt prezentate de Reinemann (1997). Cand se efectueaza admisia ciclica a aerului in reteaua de spalat, conductele si componentele sunt umplute si golite succesiv. Aceasta procedura a fost denumita de Lind (1990) pulsatie de spalare controlata. Un studiu realizat de Verheij si Wolters (1993) a aratat faptul ca un vacuum marit in sistem a smbunatatit indepartarea laptelui rezidual din unitatile de muls, debitmetrele si conductele de lapte din sisteme de inundare, in timpul procesului de prespalare. Daca umplerea si golirea retelei nu se realizeaza complet in fiecare ciclu, pot surveni variatii semnificative in componentele curgerii (Reinemann 1997), iar acest lucru trebuie evitat in sistemele de sali de muls de mari dimensiuni. Capacitatea pompei de vid pentru curatare include utilizarea normala a aerului de catre toate componentele in functiune in timpul curatarii (aproximativ 30 L/min per unitate de muls) plus capacitatea utilizata de admisia ciclica sau stabila a aerului. Volumul de aer necesar pentru injectoarele de aer utilizate pentru deplasarea dopurilor in conductele de lapte este dat in Tabelul 1 (din ISO 5707). Cu un design al sistemului si strategii de control corecte, capacitatea necesara pompei de vid pentru curatarea majoritatii aparatelor de muls este mai mica decat minimul recomandat pentru mulgere. Este posibil sa fie necesara o capacitate suplimentara a pompei de vid la sistemele de mari dimensiuni care folosesc injectia ciclica a aerului in mai multe locatii. Desi constructia sistemelor variaza considerabil, caracteristicile principale ale sistemelor CIP pentru sali de muls sunt prezentate in Figura 1. Solutiile de curatare sunt transportate de la cazanul de spalare prin componentele de igienizat ale sistemului si inapoi la cazanul de spalare in timpul procesului CIP. Modelele de curgere bifazica sunt determinate de diametrul componentelor sistemului si de debitele aerului si apei. Diametrele interne variaza de la 10 mm in tuburile pentru lapte scurte, pana la 98 mm sau mai mult in conductele de lapte si depasesc 150 mm in debitmetrele de lapte si in vasele colectoare. in consecinta, vitezele si modelele de curgere variaza mult intre diferitele parti ale sistemului. Injectia aerului este utilizata normal pentru deplasarea dopurilor in conductele de lapte. Obiectivele si strategiile optime de control pentru admisia de aer si apa in unitatile de muls si in alte componente difera de cele destinate conductelor. Unitatile de muls sunt fie inundate, fie inundate si golite succesiv. Componentele de mari dimensiuni, precum debitmetrele de lapte si vasele colectoare sunt curatate in general prin pulverizare sau cu o pelicula de apa trecuta peste suprafetele interioare.

Diametrul interior al conductei de lapte (mm)Aer necesarAer necesarAer necesar pentru deplasarea dopului (l/min) pentru diferite niveluri de vacuum în sistem

40

kPa

45 kPa50 kPa

38

48

326 521299 477272 434
60814746687
73120511041104
98217119901809

Figura 1

Componentele unui sistem de curatare pentru o sala de muls. Injectia ciclica a aerului poate fi introdusa in conducta de lapte fie prin A1, fie prin A3 (dar nu prin ambele). Daca aerul este injectat prin A3, vana de spalare este eliminata. Aerul poate fi injectat prin A2 in combinatie cu A1 sau A3. Acest lucru imbunatateste curatarea componentelor precum debitmetrele de lapte insa complica sarcina de a obtine o distribuire egala a fluxului. In salile de muls, unitatile de muls sunt, de regula, atasate la ansambluri de spalare (spalatoare) alimentate printr-o retea de spalare. Reteaua de conducte de alimentare cu apa si spalatoarele formeaza reteaua de spalare. Injectia ciclica a aerului poate fi aplicata prin reteaua de spalare, conducta de lapte sau ambele. Cand aerul este injectat numai prin reteaua de spalare, se obisnuieste sa se adauge un furtun sau o conducta de la conducta de alimentare cu apa direct la conducta de lapte. Injectia aerului in conducta de lapte se poate produce la colector (necesitand o vana de spalare intre injectorul de aer si colector) sau la capatul indepartat al conductei de lapte (fara vana de spalare in conducta de lapte). Aerul si apa sunt separate la rezervorul colector. Aerul se deplaseaza catre rezervorul de distributie si este eliminat din sistem de catre pompa de vid. Apa este returnata in cazanul de spalare de catre pompa de lapte prin conducta de transfer pentru lapte. Daca se foloseste injectia aerului, sincronizarea ciclului de injectie a aerului este esentiala pentru obtinerea rezultatului dorit. O alta strategie pentru instalatiile fara injectie controlata a aerului este ajustarea volumului de apa din baia de spalare, astfel incat baia sa fie golita dupa inundarea componentelor esentiale ale aparatului de muls. Aerul este tras apoi in conductele de spalare. Aceasta admisie a aerului mareste vitezele de curgere pe masura ce solutiile de curatare sunt eliminate din sistem. Strategia devine mai dificil de controlat pe masura ce dimensiunile instalatiei de muls cresc. In salile de muls in care nu se incearca reglarea fluxului, se poate produce o variatie mare a fluxului de apa intre unitatile de muls. Vacuumul din sistem, diametrul si lungimea conductei si diferenta de nivel fata de baia de spalare determina capacitatea de curgere a retelei de spalare. Curgerea excesiva prin primele cateva unitati poate goli reteaua de spalare, rezultand un flux mai mic sau inexistent prin unitatile de la capatul conductei. Capacitatea pompei pentru lapte este adesea factorul limitator din sistemele CIP. Distributia fluxului de apa intre unitati trebuie sa fie cat mai uniforma posibil pentru a utiliza apa si aerul cu eficienta maxima in timpul curatarii echipamentelor de muls si pentru a evita depasirea capacitatii pompei pentru lapte. Studiile din teren au indicat ca 3 L/min este un debit suficient pentru curatarea majoritatii unitatilor de muls si reprezinta debitul de curgere minim recomandat. In timp ce multe unitati vor fi curatate la debite inferioare acestei valori, riscul de esec al curatarii pare ridicat. Sistemele cu debitmetre de lapte sau vase de cantarit necesita 4,5 – 6 L/min pentru o curatare eficienta. Controlerele de flux plasate si dimensionate strategic sau alte metode similare trebuie utilizate pentru asigurarea debitului minim in fiecare unitate de muls si o uniformitate rezonabila a curgerii in toate unitatile.

Procese termice si chimice Agentii de curatare sunt, in general, clasificati drept compusi acizi sau alcalini. Functia principala a compusilor acizi este dizolvarea depunerilor anorganice (minerale), in timp ce compusii alcalini sunt utilizati in principal pentru dizolvarea depunerilor organice (grasimi si proteine). O paleta larga de alte componente sunt adaugate pentru amplificarea proceselor de eliminare acida/alcalina si pentru protejarea suprafetelor echipamentelor de compusii de curatare. Activitatea solutiilor de curatare creste, in general, odata cu cresterea temperaturii si a concentratiei chimice, totusi temperatura excesiva poate provoca volatilizarea anumitor constituenti organici, reducand astfel eficienta sau provocand denaturarea proteinelor si accelerarea depunerii mineralelor. Concentratiile chimice excesive pot conduce la corodare sau la alte forme de deteriorare a componentelor sistemului si la aparitia de reziduuri in lapte. Apa reprezinta componenta principala din aproape toti compusii de curatare si sterilizare. Prezenta sub forma de suspensie a substantelor solide, a mineralelor sau a altor solventi poate avea o influenta semnificativa asupra eficacitatii agentilor de curatare si sterilizare. In unele cazuri, tratamentul cu apa pentru eliminarea anumitor componente, precum fierul si silicatii poate reprezenta singura optiune pentru curatare si igienizare. Concentratiile chimice pot fi marite pentru a compensa unele caracteristici ale apei, cum ar fi duritatea. Este posibil sa fie mai avantajos economic sa tratati apa folosita pentru curatare si igienizare, decat sa compensati prin adaugarea mai multor substante chimice. Urmatorul tabel ofera cateva sisteme de clasificare a duritatii apei.

Unitati internationale (mmol CaCo3 / Litru)Duritatea ca ppm de CaCo3Grade de duritate a apei (°dH)
Moale< 1,6<160< 9

Putin dură

1,6 - 3,2160 - 3209 - 18
Dura3,2 - 4,6320 - 46018 - 26
Foarte dura< 4,6> 460> 26

Un regim de curatare/igienizare este format, de obicei, din urmatoarele procese chimice, dintre care unele pot fi combinate intr-o singura etapa, iar altele pot contine mai multe etape. Majoritatea laptelui rezidual din sistem trebuie eliminat inainte de inceperea procesului de curatare permitand uscarea componentelor. Trecerea aerului comprimat sau a aerului sub vacuum prin componentele sistemului poate facilita acest proces.

Clatirea cu apa O preclatire poate fi aplicata pentru indepartarea laptelui rezidual lipit pe suprafete si a altor depuneri usor solubile sau aflate in suspensie. Aceste clatiri nu trebuie recirculate, ci scoase dupa o singura trecere prin sistem. Temperatura de preclatire este de regula cuprinsa intre 38 C si 55 C. Limita inferioara este stabilita peste punctul de fierbere al grasimii din unt. Limita superioara a fost specificata considerandu-se ca proteinele ar putea fi arse pe suprafete. Un beneficiu al clatirii initiale este incalzirea echipamentelor pentru a reduce caderea de temperatura in cursul ciclurilor urmatoare. Beneficiul isi pierde valoare daca ciclurile urmatoare nu incep in 5 minute dupa clatire. Clatirile cu apa pot fi aplicate si intre ciclurile chimice pentru a indeparta reziduurile de substante chimice, astfel incat sa nu se produca amestecarea substantelor chimice incompatibile. Se poate efectua si o clatire finala pentru a transporta impuritatile ramase in suspensie dupa etapa de curatare si indepartarea ramasitelor de solutii de curatare.

Detergentul alcalin Detergentii alcalini sunt utilizati pentru indepartarea petelor organice, cum ar fi grasime si proteine din lapte. Detergentii reduc tensiunea apei pe suprafata, astfel incat solutia poate uda mai bine si poate penetra petele care au aderat la suprafata. Detergentii contin compusi pentru reducerea tensiunii pe suprafata solutiei, emulsionarea grasimilor, dizolvarea proteinelor si suspendarea lor in solutie. Majoritatea detergentilor au un interval de temperatura de lucru cuprinsa intre 43°C si 77°C; cu toate acestea, exista si formule disponibile pentru temperaturi reduse. Eficienta de curatare a detergentilor creste odata cu temperatura si cu scaderea duritatii apei. Concentratia detergentului trebuie reglata in functie de acesti factori, dar si de prezenta altor elemente precum fierul sau bacteriile sulfuroase. Alcalinitatea solutiei de circulat este, de regula, cuprinsa intre 250 si 500 ppm de alcalinitate (exprimata ca Na2O) pentru aparate de muls si intre 400 si 800 ppm de alcalinitate pentru rezervoarele de stocare a laptelui vrac. Alcalinitatea solutiei va depinde de temperatura solutiei de spalare, tipul de materiale din aparatul de muls si raportul dintre aria suprafetei curatate si volumul de solutie de curatare. Clorul este adaugat adesea in solutiile alcaline ca solvent pentru a ajuta la indepartarea proteinelor si la imbunatatirea capacitatii de clatire a detergentului. Clorul contine valori cuprinse intre 75 si 200 ppm de NaOCl pentru aparatele de muls si intre 100 si 200 ppm de NaOCl pentru rezervoarele de stocare a laptelui vrac.

Clatirea acida Un ciclu de clatire acida este efectuat in scopul indepartarii depunerilor minerale din apa si lapte. Aceasta solutie de clatire poate fi rece sau calda. Frecventa de clatire cu acid necesara depinde de calitatea apei utilizate pentru curatare. Solutiile de clatire acide au, de obicei, un pH de 3,5 sau mai mic.

Apa fiarta acidifiata In anumite parti ale lumii, este utilizata metoda cu apa fiarta acidifiata. Un detergent acid este utilizat la o temperatura de cel putin 95°C. Solutia de spalare efectueaza o singura trecere prin sistem si nu este circulata. In apa fierbinte este adaugat acid in timpul primelor doua minute ale procesului. Apa fierbinte este trecuta prin sistem pentru inca 5 – 7 minute. Obiectivul este de a mentine toate suprafetele la o temperatura de 77°C timp de cel putin 2 minute. Astfel, dezinfectarea este realizata prin actiunea termica a apei fierbinti fara a utiliza dezinfectanti chimici. Actiunea chimica a detergentilor alcalini este, de asemenea, inlocuita cu o actiune termica intensificata. Aceasta necesita echipamente speciale pentru atingerea temperaturii inalte a apei si componente ale sistemului de muls, care sa poata suporta aceste temperaturi inalte.

Dezinfectarea Dezinfectarea (sau igienizarea) asa cum este ea interpretata in mod uzual cand este aplicata echipamentelor de procesare a produselor lactate reprezinta reducerea microorganismelor la valori acceptabil de mici. Igienizarea este diferita de sterilizare, care implica distrugerea completa a vietii microbiene. Dezinfectantii sunt aplicati pe suprafete care au fost deja curatate pentru a ucide microorganismele care au supravietuit procesului de curatare si/sau depozitare a echipamentelor. Depunerile de materii reziduale reduc eficienta igienizarii furnizand locuri de incubatie pentru microorganisme, protejand microorganismele de agentii igienizatori sau prin reactia materiei organice cu dezinfectantii chimici. Produsele pe baza de clor reprezinta cea mai comuna forma utilizata pentru echipamentul de manipulare a laptelui din cadrul fermelor de lapte. Paleta microorganisme ucise de produsele pe baza de clor este probabil mai larga decat cea a oricarui alt dezinfectant aprobat. Clorul este eficient impotriva bacteriilor gram pozitive si gram negative si in functie de conditii impotriva anumitor virusi si spori. Bacteriile, virusii, mucegaiurile, drojdiile, sporii, algele si protozoarele sunt toate inhibate intr-un anumit grad. Dezinfectantii pe baza de clor sunt utilizati la concentratii cuprinse intre 100 si 200 ppm de clor disponibil. Cei mai activi si mai utilizati compusi ai clorului sunt hipocloritii de calciu (CaOCl) si sodiu (NaOCl). Clorul activ reactioneaza cu si este dezactivat de materia organica reziduala. Clorul se evapora cu usurinta in timpul depozitarii, in special daca este depozitat incorect sau in timpul amestecarii produsului inainte de utilizare, in special cand solutiile sunt amestecate la temperaturi ridicate. Volatilizarea clorului poate provoca o reducere semnificativa a clorului disponibil in produsele si/sau solutiile de igienizare. Gazele de clor apar atunci cand produsele pe baza de clor sunt amestecate cu acid. Aceste gaze sunt periculoase in cazul inhalarii si sunt si corozive pentru otelul inoxidabil. Trebuie avuta grija pentru a fi siguri ca nu se amesteca clorul cu compusii. Dezinfectantii pe baza de clor sunt circulati imediat inainte de mulgere, pentru uciderea bacteriilor care au supravietuit procesului de curatare. Dezinfectia inainte de mulgere nu poate fi efectuata peaparatele care nu suporta functionarea in gol pentru mai multe ore intre ciclul de spalare anterior si urmatoarea mulgere sau cand un dezinfectant este amestecat fie cu cicluri de spalare cu detergent, fie cu o clatire acida sau cand este aplicata o clatire cu apa dupa fiecare ciclu de tratare chimica. Dezinfectantii acizi sunt considerati siguri din punct de vedere toxicologic, iar indepartarea mineralelor si dezinfectarea pot fi combinate intr-o singura etapa cu aceste produse. Agentii tensioactivi acizi anionici sunt amestecuri dintre un acid, de regula acid fosforic si un detergent anionic. Gama de bacterii ucise de agentii tensioactivi acizi anionici include celule vegetative din specii gram negative si gram pozitive; totusi, sporii bacterieni si fungici sunt rezistenti. Eficacitatea dezinfectantilor acizi asupra fiecarui organism depinde de doza. Acizii organici precum acizii acetic, lactic, propionic si formic sunt utilizati cel mai frecvent. Acizii neutralizeaza alcalinitatea din detergenti si previn formarea de depuneri alcaline pe suprafete. Produsii pe baza de acizi sunt cei mai eficienti asupra suprafetelor din otel inoxidabil sau acolo unde durata de contact poate fi extinsa. Avantajele acizilor sunt stabilitatea la caldura pana la 100°C, faptul ca sunt relativ neafectati de prezenta materiilor organice; eficienta pentru o gama larga de celule vegetative. Dezavantajele acizilor sunt costurile ridicare si corozivitatea fata de fier si alte cateva metale.

Substantele pentru curatare manuala Substantele pentru curatare manuala difera de formulele cu spuma redusa concepute pentru curatarea prin circulare. Substantele pentru curatare manuala contin, de obicei, mai multe substante tensioactive decat cele pentru circulare si sunt concepute pentru a fi eficiente la temperaturi mai joase.

Regimuri de curatare tipice Alegerea regimului de curatare utilizat depinde strans de obiceiurile si reglementarile din fiecare tara, de costul relativ al energiei pentru incalzirea apei, costul substantelor chimice si disponibilitatea si eficienta procesului. Fermele cu cirezi foarte mici (mai mici de 30 de vaci) tind sa utilizeze un grad ridicat de curatare si dezinfectare manuala. Acest lucru implica de regula curatarea manuala a unora sau a tuturor echipamentelor de colectare si stocare a laptelui. Cirezile mici spre medii (30 – 500 de vaci) utilizeaza de obicei echipamente de spalare automata. Aceste echipamente vor amesteca automat substantele chimice cu volumul corespunzator de apa la temperatura corecta si va circula aceste solutii prin aparatul de muls. La fermele mari (1000 vaci si mai multe), un supraveghetor poate fi prezent la amestecarea solutiilor chimice si poate opera vanele pentru circulatie. Procesele chimice descrise mai sus sunt utilizate in diferite combinatii in intreaga lume.

  • In Olanda, Franta si in marea parte a Europei, regimul de curatare standard este format din: preclatire cu apa calda (35-45°C), combinatie de detergent alcalin si dezinfectant (8 -10 minute), urmate de o clatire finala cu apa calda. Un regim similar este utilizat cu o solutie acida o data sau de doua ori pe saptamana, in functie de duritatea apei.
  • Cel mai obisnuit proces din S.U.A. combina: preclatirea, detergentul alcalin, clatirea cu acid (frecventa depinde de duritatea apei) si dezinfectarea prin premulgere.
  • O practica utilizata in Noua Zeelanda consta dintr-o spalare cu apa fiarta acidifiata (alternata periodic cu detergent alcalin) urmata de o clatire cu apa rece.
  • O procedura daneza obisnuita este compusa din: preclatire, detergent alcalin, clatire cu apa rece, clatire acida si apoi o clatire cu apa pura imediat inainte de mulgere.

Metode de evaluare a curatarii

Inspectia vizuala Curatarile nereusite conduc de regula la acumulari de calcar vizibile sau la o pelicule de reziduuri in anumite parti ale echipamentelor de colectare sau de stocare a laptelui. O parte din aceste pelicule au un aspect caracteristic, care poate ajuta la determinarea cauzei esuarii curatarii. Exista doua categorii mari de pelicule de reziduuri: Peliculele organice precum grasimea si proteinele si peliculele anorganice precum mineralele din apa dura, fierul si siliciul. Este posibil sa se produca o decolorare a suprafetelor din cauza coroziunii. Peliculele care contin grasimi sunt umede si uscate. Peliculele cu proteine sunt tari cand sunt umede si uscate si au o culoare maro deschis. Peliculele cu minerale sunt tari cand sunt ude sau uscate si au, de regula, o textura poroasa aspra si sunt invizibile cand sunt ude si albe cand sunt uscate. Peliculele cu proteine sunt solubile in clor, in timp ce peliculele cu minerale sunt solubile in acizi. Peliculele cu grasimi pot fi indepartate cu temperaturi ridicate si/sau detergenti alcalini. Peliculele pot fi verificate prin spalarea cu solutii concentrate de detergenti si/sau acizi.

Culturile din laptele vrac Anumite forme de testare pentru contaminarea bacteriana a laptelui vrac sunt efectuate periodic in toate fermele pentru a se asigura conformitatea cu cerintele nationale, statale si locale. Cele doua surse principale de bacterii din laptele brut sunt organismele transportate din mediu in aparatul de muls si organismele care provoaca mastita din interiorul ugerului. Bacteriile aflate in echipamentele de manipulare a laptelui se vor multiplica si vor deveni o sursa majora de contaminare daca aceste echipamente nu sunt curatate bine. Diagnosticarea diferentiata poate fi efectuata cu mai multe metode pentru culturi bacteriene pentru a determina sursa probabila a nivelurilor ridicate de bacterii din laptele brut. Trebuie acordata o atentie sporita la colectarea mostrelor de lapte brut pentru testare. Mostrele trebuie obtinute fara contaminare (nu preluati mostre niciodata de la evacuarea din rezervorul vrac) si trebuie stocate sub 4°C sau inghetate pana la procesare. Testarea regulata este recomandata pentru a intari capacitatea de diagnosticare si pentru a identifica situatiile problematice inainte de a atinge limitele legale sau de calitate. Pentru a obtine un diagnostic de incredere, trebuie efectuate minim trei teste. Multe ferme produc regulat lapte de calitate ridicata; cu toate aceste, cresteri sporadice ale numarului de bacterii survin in multe ferme. Cand testarea de rutina a rezervorului vrac indica existenta unei probleme, trebuie efectuate teste mai detaliate pentru a izola in continuare sursa problemei si pentru a recomanda cea mai eficienta metoda de rezolvare a ei. Preluarea strategica de mostre de lapte din diferite locatii va determina daca locatia unei curatari esuate si/sau a unei probleme de incubatie este: in unitatile de muls, conducta de lapte si colector, in conducta de transfer pentru lapte (inclusiv filtrele si preracitoarele) sau in rezervorul vrac. Preluarea strategica de mostre de lapte la ore diferite din timpul procesului de muls va determina daca incubatia in sistemul de manipulare a laptelui este o sursa majora de contaminare.

VALOAREA PLACA STANDARD In intreaga lume, standardele de reglementare oficiale pentru lapte se bazeaza pe determinarea numarului de bacterii prezente in laptele brut. Cea mai comuna metoda utilizata pentru evaluarea calitatii bacteriene a laptelui brut este valoarea placa standard (SPC). Limita legala pentru laptele de calitate este de 100.000 cfu/ml in multe tari. SPC reprezinta un punct de control critic pentru calitatea laptelui si multi achizitori de lapte au standarde si mai riguroase decat nivelurile maxime permise de lege. Un obiectiv rezonabil pentru SPC este <5.000 cfu/ml, iar un numar >10.000 cfu/ml indica de obicei o problema.

SPC ofera o masura globala a calitatii bacteriene a laptelui insa are o valoare de diagnosticare redusa in determinarea sursei contaminarii bacteriene. SPC ridicat in laptele vrac se poate datora unuia sau mai multora dintre urmatorii factori:

  • Curatarea esuata a aparatului de muls
  • Curatarea esuată a rezervorului de lapte vrac
  • Racirea proastă a laptelui
  • Igiena proastă a mameloanelor si a ugerului
  • Organisme de mastită care patrund în lapte.

Verificarea SPC se face cu respectarea unor metode prescrise si, din cauza diferentelor metodologice, rezultatele nu trebuie comparate cu culturile de calitate din rezervorul vrac. Pe scurt, procedura se efectueaza prin picurarea dilutiilor standard de lapte in capsule Petri, adaugand geloza si incuband placile la 32C timp de 48 de ore. Coloniile bacteriene sunt apoi numarate prin diverse metode, in functie de tipul coloniilor prezente; SPC este calculat pe baza dilutiei si a numarului de colonii prezente. Acestea sunt teste largi care nu identifica tipurile de organisme prezente. Exista mai multe alternative la SPC. Valoarea bucla placa (PLC) este o metoda echivalenta, insa nu este considerata precisa cand numarul de bacterii din laptele brut depaseste 200.000 cfu/ml. Valoarea placa spirala (SPL) necesita cunostinte tehnice mai restranse, este considerata echivalenta a SPC si nu necesita dilutie cand numarul de bacterii se asteapta sa fie intre 500 si 500.000 cfu/ml. SPC, PLC si SPL sunt metode directe, bazate pe numararea coloniilor de bacterii vizibile. Metoda Bactoscan™ este o tehnologie noua care foloseste microscopia epifluorescenta continua pentru a numara celulele bacteriene marcate cu portocaliu de acridina. Bactoscan™ are rezultate mai precise decat metodele bacteriologice traditionale si este considerat mai putin variabil si mai reproductibil.

NUMARAREA BACTERIILOR TERMODURICE Un alt test al laptelui vrac care furnizeaza valori de diagnosticare este numararea termodurica sau Valoarea de pasteurizare in laborator (LPC). Organismele termodurice sunt adesea legate de stricarea laptelui pasteurizat. LPC este un SPC efectuat asupra laptelui care a fost incalzit la 145F (62,8C) si mentinut timp de 30 de minute (pasteurizare la temperatura joasa – timp lung). Mastita obisnuita care induce organisme (inclusiv coliforme) nu supravietuieste pasteurizarii. Bacteriile termodurice pot include Micrococcus, Microbacterium, Lactobacillus, Bacillus, Clostridium si ocazional Streptococci. Aceste organisme vor creste si se vor multiplica in echipamentul de colectare a laptelui in cazul in care procedurile de curatare si igienizare nu sunt adecvate. LPC trebuie sa fie sub 100 – 200 cfu/ml, iar un LPC sub 10 cfu/ml indica o igiena excelenta a echipamentelor.

NUMARUL DE COLIFORME Numarul de coliforme ofera o indicatie cu privire la eficienta procedurilor de pregatire a vacilor in timpul mulgerii si cu privire la curatenia mediului vacilor, deoarece o sursa principala a bacteriilor coliforme din laptele din rezervorul vrac este transportul murdariei din mameloane si ugere in aparatul de muls. Coliformele pot fi incubate si pe peliculele reziduale ale echipamentelor de muls. Numararea coliformelor este efectuata prin cultivarea dilutiilor de lapte brut pe medii selectate, cum ar fi geloza violacee. Placile sunt incubate la 90F (32C) timp de 24 de ore. Numarul de coliforme mai mic de 10/ml indica excelenta atat in igiena premulgere, cat si in igienizarea echipamentelor. Numarul de coliforme trebuie sa fie mai mic de 10/ml cand laptele brut poate fi vandut consumatorilor. O igiena a mulgerii proasta conduce de obicei la valori coliforme cuprinse intre 100 si 1000 cu o crestere corespunzatoare a SPC si LPC daca aparatul de muls este curat. Cand numarul de coliforme depaseste aproximativ 1000, aceasta sugereaza producerea unei cresteri a bacteriilor in echipamentele de manipulare a laptelui. In cazurile de curatare defectuoasa prelungita, SPC si LPC vor creste din cauza coliformelor si a altor bacterii care cresc in peliculele de reziduuri si in aparatul de muls.

ORGANISMELE DE MASTITA SI SPC Bacteriile din laptele brut pot proveni direct din mediu sau din organisme produse de mastita. “Varfurile” bacteriene (definite ca “cresteri sporadice, de tranzitie a valorilor SPC care depasesc un interval de incredere de 95% pentru SPC mediu si sunt >10.000 cfu/ml”) au fost asociate cu streptococi (in principal Strep uberis) si organismele gram negative. S-au documentat cantitati mari varsate pentru vacile infectate cu mastita S uberis si S agalactia. Problemele de mastita subclinica trebuie avute in vedere cand atat SCC, cat si SPC sunt ridicate. Aceasta situatie este cea mai intalnita la cirezile mici, in care una sau doua vaci care varsa pot avea o influenta semnificativa asupra intregului rezervor vrac. In aceste cazuri, de regula, SCC si SPC sunt ambele ridicate si organismele provocatoare trebuie sa fie evidente intr-o cultura din rezervorul vrac.

Clatirea sistemului IDF (1984) descrie o metoda de clatire a aparatului de muls, pentru a determina eficienta regimului de curatare. Aparatul este clatit cu apa sterila si se evalueaza mostre pentru populatia bacteriana din apa de clatire. Pentru aceasta metoda, placa standard trebuie sa aiba <20.000 cfu/ml, bacterii termodurice < 2.000 cfu/ml, Coliforme < 100 cfu/ml si psihrotrofe (precum Pseudomonas) <2.000 cfu/ml.

Bioluminiscenta APT Rezultatele testelor bacteriene nu sunt disponibile intre doua si trei zile dupa testare. Dezvoltarile recente ale metodelor de detectare ATP cu ajutorul bioluminiscentei au fost propuse drept o metoda rapida pentru evaluarea eficientei igienizarii in industria laptelui. Bioluminiscenta ATP este o metoda de detectare rapida, potrivita pentru esantionarea pe teren si dureaza mai putin de cinci minute pentru a o efectua. Bioluminiscenta ATP are potentialul de a deveni un instrument util pentru evaluarea eficientei procedurilor de curatare utilizate pentru aparatele de muls. Metoda ATP pare a fi o metoda mai potrivita pentru detectarea diferentelor de eficienta a curateniei decat metodele de recoltare din rezervorul vrac (Reinemann si Ruegg, 2000). Totusi, exista o variatie considerabila a datelor colectate, iar metoda trebuie utilizata cu grija si cu un numar suficient de teste pentru a obtine rezultate demne de luat in considerare. Dimensiunea necesara a mostrei va depinde de priceperea utilizatorului si stabilitatea sistemului monitorizat. Trebuie avuta grija pentru evitarea contaminarii suprafetei interioare a componentelor pe masura ce sunt deschise si pentru extractie. Variabilitatea datelor ATP poate fi redusa semnificativ prin utilizarea acelorasi locatii de masurare in timp.

Probleme legate de mediu Exista mai multe probleme legate de mediu, care incep sa influenteze practicile de curatare in unele parti ale lumii. Scurgerea substantelor chimice de curatat si dezinfectat in mediul ambiant poate fi o problema pentru elemente precum fosforul si clorul. S-au depus eforturi considerabile pentru dezvoltarea de enzime drept substante de curatare si aditivi pentru solutiile de curatare conventionale. Substantele de curatare cu enzime au avut un succes limitat si nu au fost inca adoptate la scara larga pentru aparatele de muls. Un factor critic pentru succesul substantelor de curatare cu enzime pare a fi concordanta enzimei cu tipul specific de reziduuri. Acest lucru poate reprezenta o limitare cand reziduurile sunt compuse dintr-o varietate larga de substante. Substantele de curatare cu enzime sunt functionale si pe plaje restranse de temperatura si pH pentru a evita dezactivarea, ceea ce poate fi, de asemenea, o limitare in multe situatii de curatare. Utilizarea ozonului ca dezinfectant a fost cercetata pentru inlocuirea clorului, insa in general nu a ajuns inca pe piata. Acest volum de apa utilizat pentru curatarea si scurgerea in mediul ambiant poate reprezenta o problema in zonele cu deficit de apa. Energia utilizata pentru incalzirea si pomparea apei are, de asemenea, implicatii ecologice. Cateva publicatii de cercetare citate in bibliografie vorbesc despre diferite metode de reducere a volumului de apa, a volumului de substante chimice si a necesitatii de energie pentru curatare prin conceperea controlul eficient al sistemului si prin reutilizarea solutiilor de curatat.

Corectarea problemelor de curatare din sistemele de muls Acest ghid de reparare este conceput pentru a ajuta producatorii de lapte si personalul de service sa identifice sursele contaminarii microbiene si sa rezolve problemele legate de numarul mare de bacterii din laptele brut. Metodele prezentate in acest ghid se ocupa in principal de diagnosticarea problemelor legate de igiena vacilor inainte de mulgere si de igienizarea echipamentelor de muls. Metodele de diagnosticare si tratare a problemelor legate de mastita sunt acoperite mai detaliat in alte publicatii. Formularele insotitoare pot fi utilizate drept ajutor pentru diagnosticare si rezolvarea problemelor. Cand se intalneste un numar ridicat de bacterii, pot fi utilizate o parte sau toate procedurile evidentiate in acest ghid. Procesul incepe cu testarea simpla, de rutina. Informatiile obtinute din interpretarea rezultatelor initiale pot fi utilizate logic in vederea efectuarii unor teste mai complexe si concludente.

Partea 1a. Analiza de rutina a calitatii laptelui din rezervorul vrac Culturile din rezervorul vrac pot fi utilizate pentru diagnosticarea problemelor de curatare si igienizare a echipamentelor, incubarea bacteriilor in sistemul de manipulare a laptelui in timpul mulgerii, igiena neadecvata premulgere si mastita. Va prezentam o lista a obiectivelor, diagnosticarilor si nivelurilor de actiune pentru fiecare tip de test.

  • Problemele legate de curatarea si igienizarea echipamentelor conduc, în general, la valori dupa pasteurizarea in laborator (LPC) mari (de regulă 100 – 1000/mL).
  • Igiena inadecvata premulgere va conduce la Coliforme crescute (sau alte organisme din mediu) (de regulă 100 - 1.000/mL).
  • Incubarea bacteriilor în sistemul de muls determina Coliforme (sau alte organisme din mediu) şi LPC crescut (peste 1.000/mL). Incubarea se poate produce in timpul sau între mulgeri.
  • Dacă atat Valoarea celulelor somatice (SCC), cat si Valoarea placă standard (SPC) sunt ridicate, este posibil ca organismele de mastita să fie cauza valorilor ridicate de bacterii.Trebuie efectuata o determinare a organismelor de mastita.

Mostrele de lapte compuse trebuie prelevate din rezervorul vrac in momentul expedierii laptelui de la ferma. Testele indicate mai sus trebuie efectuate regulat, cel putin lunar la fermele mici si saptamanal la fermele mari. Daca exista o problema, efectuati aceste teste mai des. Pentru a obtine un diagnostic, trebuie efectuate minim trei teste. Inregistrati rezultatele culturii si datele testelor mai jos:

Partea 1b. Prelevarea strategica a laptelui

Daca analiza de rutina a rezervorului vrac indica faptul ca igienizarea si curatarea echipamentelor pot constitui o problema, sursa problemei trebuie investigata suplimentar. Mostrele de lapte trebuie prelevate din receptoare, conductele de transfer si rezervorul vrac dupa mulgerea primului grup de vaci (cate o vaca pentru fiecare unitate de muls) si la fiecare 4 ore de mulgere (sau de la spalarea sistemului) cu o prelevare finala la sfarsitul mulgerii (sau inainte de urmatorul ciclu de spalare). Inregistrati rezultatele pentru SPC, LPC, si/sau Bactoscan in tabelul urmator.

Timp de prelevareInceperea mulgeriiDupa 4 oreDupa 8 ore
Colectorul 1 (si 2 dacă există)
Conducta de transfer
Rezervorul vrac

  • Valorile ridicate din mostrele din colector de la inceputul mulgerii indica probabil o problema de curatare in unitatile de muls, debitmetrele de lapte, conducta de lapte sau furtunuri. In aceasta situatie, efectuati analiza fluxului CIP
  • Valorile crescute din conductele de transfer, insa nu si in colector dupa primul grup de vaci indica curatarea defectuoasa a conductei de transfer si a echipamentelor dintre colector si rezervorul vrac, precum racitoarele cu placi si filtrele pentru lapte
  • O crestere continua a valorilor in timpul mulgerii indica incubarea de bacterii atasate de pelicule in aparatul de muls, generate de cantitatea mare de reziduuri produse in timpul mulsului sau a peliculelor neindepartate in timpul curatarii. Solutiile pentru aceasta problema pot include reducerea cantitatii de reziduuri printr-o igienizare mai buna a ugerelor, spalarea sistemului mai temeinica sau mai frecventa sau schimbarea mai frecventa a filtrului pentru lapte.

Partile 2a si 2b. Observatie cu privire la procedurile CIP O componenta standard a evaluarii oricarui regim de curatare este documentarea conditiilor teoretice si practice. Obiectivul Partii 2a este sa determinati daca procedurile CIP sunt respectate corect. Fiecare sistem de muls trebuie sa aiba un set de instructiuni scrise pentru procesele CIP. Acesta trebuie sa includa ciclurile recomandate cu timpii sugerati, temperaturile si concentratiile chimice specificate pentru fiecare ciclu. In cazul in care consultantul pentru echipamente si substante chimice nu a furnizat aceste instructiuni, aceste sectiuni ale formularelor pot fi utilizate pentru a le stabili. Asigurati-va ca intregul personal este familiarizat si instruit in legatura cu procedurile CIP recomandate. Diferite materiale si proceduri sunt utilizate frecvent pentru curatarea echipamentelor de muls si a rezervorului de stocare a laptelui vrac. Temperatura laptelui in diferite puncte din sistem va ajuta la determinarea functionarii corecte a sistemului de racire. Racirea inadecvata va mari numarul de bacterii, generand un mediu mai propice cresterii bacteriilor in timpul stocarii. Laptele trebuie racit la 4,4°C (40°F) sau mai putin intr-un interval de 30 de minute de la mulgere. Laptele trebuie pastrat intre 0°C si 4,4°C (32°F si 40°F) pana la pasteurizare. Daca laptele nu este amestecat corect in rezervorul de stocare, se poate produce o stratificare a temperaturii, astfel incat straturile superioare de lapte nu sunt racite adecvat. Observati o secventa de curatare in intregime pentru a documenta ciclurile utilizate. Concentratiile chimice si temperatura apei la intoarcerea in baia de spalare trebuie inregistrate la inceputul si sfarsitul fiecarui ciclu. Determinati frecventa cu care este efectuat fiecare ciclu. Anumite cicluri de curatare sunt ignorate fie considerandu-se practici de rutina, fie pentru reducerea timpului. Spalatoarele automate mai noi pot inregistra daca ciclurile de curatare s-au produs in realitate si intervalele de temperatura pentru fiecare ciclu. Primul pas in evaluarea dinamicii curgerii consta in intelegerea circuitului de curgere intentionat. O schema a circuitului CIP va ajuta la intelegerea circuitului de curgere si va documenta conditiile pentru referiri si consultari ulterioare impreuna cu personalul de service pentru echipamente. Schema trebuie sa indice diametrele si lungimile tuturor conductelor si locatiile componentelor critice precum receptoare, bai de spalare, injectoare de aer, vane de spalare si orice alte echipamente suplimentare care sunt curatate sau utilizate pentru curatare. Documentati locatiile tuturor vanelor automate sau manuale care pot fi operate inainte sau in timpul ciclului de spalare cand aerul este aspirat la baia de spalare si la programarea injectorului de aer. Problemele de curgere sunt generate de regula de pozitionarea incorecta a injectorului de aer si/sau de programarea ciclurilor. Rezultatul obisnuit este un sistem inundat. Daca raspundeti da la doua sau mai multe dintre aceste intrebari, este probabil ca dinamica curgerii aerului injectat sa nu fie corecta.

Ciclul unu

  • Supapa sifonului sanitare se inchide (opreste afara) in timpul procedurii CIP? D N
  • Aerul este aspirat in unitati sau conductele de spalare pe la baia de spalare? D N
  • Bila este luata de pe sifonul sanitar in timpul spalarii? D N
  • Se scurg mai mult de 20 de litri de apa din rezervorulde echilibrare dupa ciclul de spalare? D N
  • Pompa pentru lapte functioneaza continuu in timpul ciclului de spalare? D N
  • Exista reziduuri vizibile pe componentele sistemului? D N

Locatie Culoare/Textura Solubil in acid Solubil in detergent Solubil in clor ________ _________________ _________________ _________________ _________________ ________ _________________ _________________ _________________ _________________

Sistemul este curatat periodic la temperaturi sau cu substante chimice in exces? D N (Aceste tratamente “de soc” periodice indica faptul ca functia de curatare normala nu este adecvata si provoaca defectarea prematura a echipamentelor.) Daca da, cat de des? _______(Notati datele tratamentelor de soc in jurnalul de cultura al rezervorului vrac.) Exista componente ale sistemului care nu sunt golite dupa procedura CIP? D N Daca da, indicati ce componente ____________________________________________________________________ Exista vane actionate manual inaintea sau in timpul procedurii CIP? D N Daca da, indicati vanele pe schema sistemului Temperatura laptelui: Intrarea in rezervorul vrac _________________ Sfarsitul mulgerii _______________ La doua ore dupa mulgere _________________________________________________________________________ Documentarea ciclurilor de curatare utilizate

Dezinfectie inainte de mulgereClatire înainte de spalareSpalare cu detergentClatirea acidaAltele
Temperatura la inceput
Temperatura la sfirsit
Durata ciclului
Produs utilizat
Concentraţia nominala Temperatura nominala
Concentratia utilizata Alte masuratori (pH, alcalinitate etc.) InstructiuniRespectati instructiunile de pe eticheta pentru timp, temperatura si concentratie43-54 C, (100 - 130 F)Respectati instructiunile de pe eticheta. 6-10 min, tipic 49 – 77 C (120- 170 F)Respectati instructiunile de pe eticheta, 2 min, tipic 32– 43 C (90-110 F)

Partea 3. Calitatea si cantitatea apei Concentratia substantelor chimice utilizate poate necesita ajustarea din cauza duritatii apei. Inregistrati duritatea apei pentru a determina daca concentratiile chimice sunt corecte. Duritatea apei ________________ Continutul de fier din apa __________________________________ Alte rezultate ale testarii apei _______________________________________________________________________ Este montat un dedurizator? D N Dedurizatorul este incarcat si in functiune? D N Incalzitorul de apa: Temperatura _______ Capacitate ____________________ Rezervoarele de recuperare a caldurii: Temperatura ______ Capacitate ____________________ Capacitatea baii de spalare: __________________________________________________________________________

Determinati volumul minim de apa necesar per ciclu de spalare pentru o dinamica buna a curgerii in sistemele de muls cu aer injectat. Utilizati aceasta estimare pentru a dimensiona baile de spalare sau pentru a verifica daca apa utilizata efectiv per ciclu indeplineste necesarul minim. Necesarul pentru debitmetrele de lapte, cazanul de spalare si preracitoare este aproximativ si poate varia in functie de configuratia componentelor. Daca nu se foloseste injectia aerului, inmultiti volumul total pentru conducta de lapte cu 3. Daca se utilizeaza vase de cantarit, inmultiti volumul de lapte cu 4. Aceste estimari sunt destinate salilor de muls cu injectie de aer controlata si alte aparate de muls cu volume interne mari. Aceasta estimare a volumului de apa se bazeaza pe necesitatea unui volum de apa suficient in sistemul de muls pentru inundarea componentelor esentiale si pe asigurarea faptului ca baia de spalare nu se va goli in timpul ciclului de injectie a aerului.

Metri de conducta de lapte

Diametrul conductei

98 mm

Multiplicator

1,50

Litri
73 mm0,84
60 mm0,57
48 mm 38 mm0,36 0,23
Metri de conducta de spalare si de transfer al lapteluiDiametrul conducteiMultiplicatorLitri
73 mm4,2
60 mm

2,8

48 mm 38 mm

1,8

1,1

Volumul receptoarelor

Multiplicator

Litri
Litri

0,33

Numar de unitati de muls

Multiplicator

Litri
Număr de debitmetre de lapteUnitati

1

Multiplicator

Litri
Metri

1

Metri de furtun pentru lapteDiametrul furtunului

Multiplicator

Litri
14 mm

0,15

16 mm

0,20

Numar de preracitoarePreracitoare

Multiplicator

8

Litri
Numar de cazane de spalare

Multiplicator

Litri

Nota: Metoda de estimare pentru volumul de apa utilizata in Franta este de 7,5 litri de solutie pentru un metru patrat de suprafata de curatat. Aceasta metoda de estimare a fost verificata in instalarile din Franta si conduce la un volum de apa mai mic decat metoda de estimare descrisa mai sus si poate conduce la golirea baii de spalare in timpul ciclului de spalare.

Partea 4. Masurarea curgerii in unitatile din salile de muls. O problema comuna in salile de muls este distributia inegala a apei in unitatile de muls. Printre indicatorii vizuali pentru debit scazut dintr-o combinatie de unitate de muls/spalator se numara: Curgerea inversa in furtunurile spalatorului si neinundarea clestilor unitatii de muls niciodata in timpul ciclului de curatare. Debitul prin unitatile de muls si recipientele de ma


Review-uri

Log in or register to post comments